Se spune ca in primii doi ani de viata ai copilului este bine sa vorbesti cat mai mult cu el, si cat mai clar. Copilul va spune doar cateva cuvinte pana la acesta varsta si de multe ori stalcite, insa va *inregistra* totul.

David a vorbit corect inca de pe la doi anisori, stalcea destul de putine cuvinte, si avea un bagaj destul de cuprinzator de cuvinte as putea spune. Chiar si acum, fac comparatie cu copii din jurul nostru, si mi se pare ca vorbeste foarte bine, pentru ca pe unii nici macar nu ii pot intelege la 4 ani. Bine bine..o sa spuneti…nu o fi al meu cel mai tare, dar cu siguranta are foarte putine cuvinte stalcite, are o pronuntie buna, si asta mi-au confirmat-o si specialistii de la Kinetobebe la o evaluare a sa recenta.

Cezar in schimb, la circa un an si jumatate, are doar vreo 5 cuvinte in vocabular, daca il punem si pe *po* (pui) in contorizare. El mi s-a parut mai lent pe partea aceasta, si lalalizeaza pe limbajul bebelusului mult mai mult decat poate fac alti copii de varsta sa.

Insa cu amandoi am incercat sa nu petrec mult timp vorbind cu diminutive, ci folosind cuvinte normale, practic un limbaj de zi cu zi corect. *Apita*, *Supita*, *Bluzica* etc au fost inlocuite dupa un an de *apa*, *supa*, *bluza* pentru ca acesta sa nu foloseasca diminutizele in loc de cuvintele obisnuite, si sa invete sa vorbeasca de la inceput corect.

Nu exista neaparat o varsta de la care copii ar trebui sa inceapa sa vorbeasca, insa ar fi bine ca de la varsta de 3 ani, cand majoritatea merg la gradinita, sa aiba un vocabular cat de cat, pentru a ne putea intelege cu ei.

De asemenea, putem spune ca nu conteaza ca un copil care a inceput sa vorbeasca de la 2 ani este mai destept sau nu decat un copil care a inceput sa vorbeasca de la 2 ani jumatate sau chiar 3. Mai bine sa vorbeasca corect, putin mai tarziu, decat stalcit si apoi sa te chinui cu logopezii sa rectifici situatia. Sau cel putin acesta e punctul meu de vedere!

Cand este cazul sa ne ingrijoram cu vorbirea?

Specialistii spun ca in primii trei ani de viata sunt momente critice pentru achizitiile de limbaj, care daca intarzie sa apara, pot semnala prezenta unor tulburari de dezvoltare. Pot fi considerate motive de ingrijorare chiar si momentele in care copilul da semne ca stagneaza sau chiar regreseaza din evolutie dupa o perioada de achizitii aparent normale.

Tot specialistii spun ca atunci cand un copil ajunge la varsta de doi ani si nu vorbeste deloc, sau are un vocabular de mai putin de 20 cuvinte, ar fi cazul sa ne ingrijoram putin si sa incercam sa facem cateva investigatii.

Primul pas in acest sens ar fi ca noi parintii, sa ii facem copilului un test auditiv de catre un specialist ORL , precum si o evaluare a dezvoltarii sale psihomotorii de catre un psihilog clinician.  Asta spun specialistii! Eu de exemplu la partea de testare au auzului, nu prea sunt de acord, pentru ca mi se pare mult prea tarziu. Dupa parerea mea, testarea auzului ar trebui sa fie facuta cat mai aproape de momentul nasterii, eventual in primele sase luni de zile. Deja copilul pe la 3-4 luni trebuie sa inceapa sa reactioneze la zgomote, la sunetul dat de vocea mamei de exemplu, la muzica, si cu cat ne dam seama mai rapid de existenta un probleme, cu atat mai rapid putem sa investigam despre ce este vorba, sa gasim specialisti buni, si sa corectam unde se poate problemele de auz. Copilul poate pierde si din dezvoltarea sa integrala datorita unei deficiente de auz totala, sau partiala.

Care sunt lucrurile importante pe care ar trebui sa le observam in limbajul copilului?

Limbajul are doua componente importante:

• limbajul receptiv, adica ceea ce intelege copilul
• limbajul expresiv, adica ceea ce spune copilul

In plus, comunicare nu inseamna doar a vorbi prin cuvinte, ci si inseamna si gesturi, mimica, expresivitate, postura, toate avand un rol important in comunicare.

Inca de mici copii ne arata ca ne inteleg, prin executarea unor sarcini simple, cum ar fi *adu-mi mingea*, *sufla nasul*, *deschide gura*, *arata-mi unde e mama, unde e tata* etc.  Ei ne arata ca ne inteleg si prin gesturi, si prin mimica si expresivitate, cum ar fi de exemplu faptul ca dau din cap in stanga-dreapta in semn de *nu*, sau ne arata cu degetul persoana la care facem referire / obiectul pe care si-l doresc si la care nu pot ajunge. Si aceste lucruri reprezinta o forma de comunicare.

Exista copii care sunt numiti de specialisti *late-talkers* , adica copii care incep sa vorbeasca mai tarziu, fara a avea neaparat o problema de ordin neurologc, insa acest lucru trebuie confirmat de catre un specialist.

La Cezar de exemplu, avand apraxie oculomotorie, nu ma astept sa vorbeasca prea curand. Sau cel putin nu inainte de a merge, iar de mers va merge probabil in jurul varstei de doi ani. Si nu spun asta pentru ca apraxia oculomotorie ar avea ceva in comun cu limbajul, pentru ca de regula nu are, insa s-a observat la el un decalaj neurolog de cateva luni fata de un copil obisnuit, asa incat probabil va exista si un decalaj in vorbire, si poate ceva ore de logopedie in viitor. Momentan, nu imi da de banuit nimic pe partea aceasta, da semne de inteligenta, da semne clare sa intelege ceea ce i se spune / i se cere, uneori chiar da si semne de *hotie* daca pot spune asa si vrea sa faca prostioare specifice varstei. Insa este un subiect care trebuie sa recunosc ca ma roade putin, si astept sa vad ca face noi achizitii verbale, iar pana atunci tot ceea ce pot face este sa ii vorbesc foarte mult, ca si cand ar intelege absolut tot ce ii spun, vorbim pe strada, in casa, in autobuz, la masa, in momentul in care ne jucam, cam tot timpul.

Ce informatii ne poate oferi o evaluare psihologica?

Intrepretarea problemelor de limbak ale unui copil trebuie facuta in contextul general al acestuia, si neaparat trebuie tinut cont si de alte aspecte: emotionale, cognitive. Intarzierea in dezvoltarea limbajului poate avea o cauza grava, neurologica, cum ar fi retardul sau tulburari din spectrul autist, pot fi de asemenea tulburari de limbaj expresiv sau receptiv. Oricum ar fi, un copil ar trebui vazut de un medic psihiatru si psiholog pentru a avea un tablou clinic general.

Noi am facut o astfel de evaluare recent pentru Cezar si pare ca lucrurile sunt undeva intr-o limita relativ normala. Dupa cum spunea doctora *se poate si mai bine* dar este inca destul mic pentru a da un diagnostic daca are intarziere de limbaj sau doar ca nu este interesat de anumte aspecte inca. Iar pentru discutia noastra au fost nevoie de vreo doua ore de stat impreuna cu Cezar, timp in care aceasta a observat cum se joaca, de ce este interesat, ce poate sa faca cu o jucarie fata de ce ar trebui sa faca la varsta sa, am fost intrebata tot felul de aspecte legate de recunoasterea persoanelor din casa, de sunetele pe care el le scoate, de recunoasterea obiectelor, animalelor etc.  Doctorul a dorit sa il cunoasca din mai multe aspecte pentru a-si face o parere mai completa asupra sa, si a fost nevoie de un timp mai indelungat pentru verificare tuturor ariilor implicate.

Pe la varsta de un an  si jumatate, copilul ar trebui sa aiba un *bagaj* cam de 10 cuvinte , chiar daca nu sunt cuvinte intregi, sau sa fie cuvinte si diverse sunete, ca de exemplu: mama , tata, papa, apa, sa incerce sa faca ham ham, muuu, etc.

Ce trebuie sa facem daca copilul nu vorbeste ?

Copii micuti, de pana la doi ani de zile, nu trebuie sa se uite la televizor, iar dupa aceasta varsta o limita de bun simt ar fi de circa o ora pe zi. Parintii trebuie sa incerce sa ii asigure copilului achizitiile de limabj prin comunicare continua, corecta, prin povesti, cantece. In momentul in care semnalati faptul ca, copilul vostru nu vorbeste si are deja doi ani jumate – trei ani, atunci se impune un examen de specialitate si terapie specifica varstei, iar dupa varsta de trei ani si terapie logopedica.

Concluzia este ca nu trebuie sa exageram, nu trebuie neaparat sa fim ingrijorati daca cel mic intarzie putin cu limbajul atata timp cat toate celelalte sunt ok, insa nici sa ne culcam pe o ureche in cazul in care ajunge totusi la o varsta la care ar trebui sa spuna cateva cuvinte macar, sau chiar sa lege 2-3 cuvinte intre ele, si comunicarea verbala totusi nu apare sau nu se imbunatateste deloc, pentru ca timpul trece iar copilul va ramane in urma. Acest lucru ii va periclita invatatul, scoala, si va duce o munca mult mai grea sa prinda din urma pe masura ce parintele va incepe cat mai tarziu sa se preocupe de aceasta problema.

Cristina