In ultimii ani nasterea a devenit un subiect din ce in ce mai controversat. In trecut, femeile nasteau in proportie foarte mare natural, cezariana devenind doar o optiune pentru cele care aveau probleme medicale. Rand pe rand, anii au trecut si cezariana a devenit o optiune din ce in ce mai folosita. De ce se intampla asta? Din motive diferite si anume: femeilor le este frica de durere; femeile nu au incredere totala in medicul ginecolog care le supravegheaza sarcina si unele din ele ajung la o astfel de specialitate doar pentru ca raman insarcinate; frica de epiziotomia care se practica in trecut destul de barbar si pe tema careia s-au tot auzit tot felul de povesti.

Medicii au tot inceput sa promoveze nasterea naturala si beneficiile ei. De asemenea, s-au infiintat site-ul care se ocupa doar cu asa ceva, insa pana la urma aceasta decizie ar trebui sa ii apartina in exclusivitate mamei dupa parerea mea. Si tot parerea mea personala este ca nimeni nu ar trebui sa acuze pe nimeni de nimic. In sensul in care nici mamele care nasc natural nu ar trebui sa se uite *urat* la mamele care au ales cezariana de teama durerii, sau invers, mamicile care au ales cezariana sa nu spuna *vai saracele de voi* mamicilor care au nascut natural. Pana la urma decizia este una personala in cele mai multe cazuri, nu mai este atat de *impusa* de catre medic, ci mai mult recomandata.

Nasterea naturala – ce informatii ar trebui sa stii?

Nasterea este un proces fizic (mecanic) si chimic (hormonal), in egala masura, este o experienta unica, fiziologica. Pentru mamicile care adopta acest tip de nastere ar trebui sa fie un eveniment diferit de tot ce au experimentat pana la acel moment, si ceva unic prin care doar o femeie poate trece. Este un moment in care treci de la agonie la extaz, care pentru unele femei se poate termina in cateva ore, iar pentru altele poate reprezenta un chin absolut.

Nasterea naturala are loc in mai multe faze sau etape, care corespund si celor ale  travaliului , adica momentului in care se rupe apa si incep  contractiile premergatoare nasterii propriu zise.

Exista trei faze importante ale nasterii naturale:

1. Prima faza a travaliului ( dilatarea colului uterin si inceperea contractiilor)

Cresterea in frecventa a contractiilor anunta deja intrararea in travaliu si inceperea nasterii. In momentul in care contractiile incep sa creasca in frecventa si intensitate si constati ca apar si alte semne ale travaliului, este momentul sa mergi la spital, pentru a te pregati sa aduci pe lume bebelusul. Travaliul depinde de la persoana la persoana. Sunt unele femei care din momentul in care incepe travaliul nici nu mai ajung sa nasca la spital pentru ca totul se intampla foarte repede si nasc acasa sau pe drum; sunt femei care reusesc sa ajunga la spital si in decurs de cateva ore nasc bebelusul si de asemenea sunt femei pentru care travaliul poate tine si 10-12 ore, in unele cazuri ajungandu-se chiar si la operatia de cezariana de urgenta.

2.  Travaliul (impinsul si nasterea propriu zisa)

In momentul in care contractiile incep sa devina din ce in ce mai dese, o sa simti nevoia incontrolabila de a impinge, indiferent daca medicul iti cere sau nu asta. Este important sa reusesti sa te abtii si sa impingi doar in momentele in care medicul care te asista la nastere iti solicita acest lucru. Durerea va fi mai puternica cand vei fi nevoita sa impingi si in momentul in care iese capul, cand vei resimti si o senzatie de arsura. Restul corpului este expulzat cu mai mare usurinta.

3. Eliminarea placentei

In aceasta etapa, copilul deja a fost expulzat, dar nasterea nu s-a incheiat. Contractiile mai pot continua si dupa ce bebelusul a fost nascut. Ele apar ca urmare a desprinderii placentei din uter si tendintei organismului de a o elimina din corp. In general, expulzia placentei are loc in mod natural, fara interventie medicala si evacuarea ei ar putea prezenta si urme de sange. Nu trebuie sa te ingrijorezi, este normal.

Este foarte important ca aceasta sa fie eliminata complet din organism. In caz contrar, exista riscul hemoragiilor postpartum sau chiar al unei infectii, care se poate dovedi extrem de periculoasa pentru viata ta.

Insa inainte de a incepe travaliul propriuzis, trebuie sa stii ca nasterea se pregateste cu cateva saptamani inainte. In acel moment copilul se intoarce cu capul in jos, iar dopul placentei incepe sa fie eliminat incet incet pana la momentul ruperii apei.

5 avantaje ale nasterii naturale

Nasterea naturala a fost si va ramane cea mai recomandata pentru a aduce pe lume un bebelus. De obicei medicii recomanda cezariana doar daca mama are probleme medicale.

Printre avantajele nasterii prin cezariana se numara si:

• refacerea mamei mult mai rapida. Mamica va putea sa se plimbe, sa mearga singura la baie foarte rapid dupa ce a nascut
• instalarea lactatiei intr-un timp mai scurt, bebelusul fiind pus la san imediat. In acest fel el nu va apuca sa se obisnuiasca cu suptul de la biberon, ci va trage mai mult la sanul mamei si va ajuta la stimularea lactatiei
• bebelusul nu primeste in corpul sau nici un fel de medicamente
• riscuri mai mici pentru mama, pentru ca nu i se mai administreaza mediamente ca si la nasterea prin cezariana
• bebelusul prezinta un risc minim de a dezvolta in viitor astm

Cum decurge operatia de cezariana?

Operatia de cezariana este o interventie chirurgicala majora, dar care se efectueaza in siguranta la mii de femei in fiecare an. Cezariana a devenit in ultimii ani o operatie de rutina, iar complicatiile sunt minime.

Pe durata procedurii mamica va fi treaza, dar pentru ca va fi partial anesteziata in partea inferioara a corpului, nu va simti nimic.Operatia, care implica inlaturarea placentei si sutura tesuturilor in planuri anatomice, poate dura pana la 60 de minute. Totusi, copilul este scos in primele 5 minute si va fi inmanat medicului neonatolog. Acesta se va asigura de faptul ca nou-nascutul respira si se adapteaza cu succes mediului extrauterin, dupa care il va aseza la pieptul mamei , lasandu-i sa se bucure unul de celalalt si sa traiasca acest moment unic. Echipa de medici va sutura intre timp inciziile efectuate in prealabil, concentrandu-se pe oprirea sangerarii. Acum inciziile se fac orizontal, sunt destul de mici, iar medici au tehnologie moderna pentru a fi cat mai estetice posibil.

De obicei la cezariana se face anestezie epidurala.Anestezia  epidurala se obtine prin plasarea unui cateter in spatiul epidural lombar. Dupa ce anstezia fost introdusa, cateterul epidural este avansat in spatiu; se scoate acul si tubul este lipit pe spate si fixat pe un umar. Cateterele epidurale sunt destinate sa treaca prin lumenul acului, sunt confectionate dintr-un plastic durabil si flexibil si au la capatul distal o deschizatura cu un filtru si un conector. Acesta de obicei serveste la administrarea anestezicului strict in spatiul epidural, dar este si un filtru bacterian.

Cu acest tip de anestezie mamica este constienta, perfect lucida, stie tot ce se intampla in sala de operatie. Stiind constant ce se intampla, mamica isi poate controla mai usor emotiile si tensiunea arteriala.

Medicul de obicei extrage bebelusul cu mainile sale. Mamica va resimti o usoara presiune la nivelul abdomenului pret de cateva secunde pana cand bebelusul este scos.

Cordonul ombilical este taiat si clampat, mucozitatile sunt aspirate din nasucul bebelusului, urmand ca acesta sa ii fie predat asistentei sau medicului neonatolog.

In timpul ramas din operatie, medicul scoate placenta, administreaza mamei un medicament care o va ajuta la retragerea uterului si coase taietura, Acum se utilizeaza foarte multe fire resorbabile.

8 avantaje ale nasterii prin cezariana

In cazul in care ai indicatie medicala sau doar iti este frica sa nasti natural, si te decizi sa alegi varianta prin cezariana, uite ce avantaje ai:

• in cele mai multe cazuri, zona intima a femeii nu este afectata
• nu exista riscul pentru femeie sa dezvolte incontinenta urinara
• bebelusul este adus in siguranta pe lume
• femeile care nasc prin cezariana au parte de o ingrijire mai lunga, pentru ca se stie ca au nevoie de un timp mai mare de refacere
• medicii sunt mai preocupati de alinarea durerilor, decat in cazul unei nasteri naturale
• atunci cand  nasti natural nu stii niciodata ziua cu exactitate cand acest lucru se va intampla. Dar in cazul operatiei de cezariana tu vei stabili impreuna cu medicul care iti va avea in vedere sarcina ziua in care vei aduce pe lume bebelusul
• pentru mamele care au probleme cu ochii este o operatie mult mai sigura, decat nasterea naturala
• bebelusul nu mai risca sa ia diferite infectii de la mama deoarece nu mai trece prin vagin

Ce nu iti spune nimeni despre cezariana

Sunt anumite lucruri, unele chiar intime, pe care nu o sa ti se spuna nici un medic, fie pentru ca nu le considera speciale, fie pentru ca nu vrea sa te incarce cu detalii cand are lucruri mult mai importante de anuntat. Insa sunt cateva lucruri pe care ar fi bine sa le stii dinainte:

• dupa operatia de cezariana, mamica va avea partea de o toaletare in zona intima, toaletare necesara pentru refacere
• dupa operatie exista sanse sa ai frisoane, fiind un efect secundar al anesteziei, dar care vor trece in 2-3 ore maxim
• tot dupa operatie s-ar putea sa te doara capul, fiind tot un efect al anesteziei
• in sala de operatii ti se va face frig, deoarece acolo temperatura este mentinuta mai scazuta pentru a proteja mediul steril si a prevenii umiditatea si formarea bacteriilor
• ulterior, operatia te va durea la un simplu stranut sau o tuse, o perioada mai lunga de timp
• este extrem de util sa te misti cat mai repede dupa operatie, si cat mai mult timp, ca sa te poti reface mai repede
• indiferent de cum este facuta operatia, in prima faza cicatricea te va speria. O sa treaca cateva luni bune, poate chiar un an ca sa incepi sa o vezi din ce in mai estetica si mai mica

Recomandare: mergi la control la medicul care te-a avut in grija cel putin 2-3 luni dupa ce ai nascut pentru a te asigura ca totul este in regula cu organismul tau. Medicul ginecolog este cel mai indicat sa iti evalueze starea de sanatate postnatala si poate vedea exact cum te recuperezi.

Cum au fost pentru mine cele doua nasteri prin cezariana? 

Experienta mea in acest domeniu o reprezinta doua cezariane. Una a fost facuta cand aveam 30 de ani, iar cea de-a doua cand aveam 33 de ani. In cazul meu, doctorii mi-au dat contraindicatie sa nasc pe cale naturala deoarece am o miopie din nastere foarte mare si riscam sa orbesc datorita efortului pe care l-as fi facut. Insa, daca as fi avut de ales, nu as fi ales niciodata nasterea naturala. Repet, este doar punctul meu de vedere.

Mi-a fost mereu frica de ace, de doctori si spitale, mi-a fost mereu frica de durere. Asa incat nu as fi optat pentru un chin mai mare decat operatia de cezariana.

O sa va povestesc in cateva randuri cum au fost pentru mine cele doua cezariane, cum a decurs procesul de recuperare si cum ma simt acum, pentru a va face o idee despre cum ar putea fi si pentru voi. Exista multe pareri, multe conceptii si discutii legate de aceasta tema. Fiecare are o experienta proprie si ar fi bine sa se bazeze pe instinctul lor, pe corpul lor, nu pe ceea ce au auzit de la unii si de la altii neaparat.

Cand am ramas prima data insarcinata mi-a fost tare frica de ce va urma, si cel mai tare de operatie. M-am tot uitat pe internet, am intrebat cele 2-3 cunostiinte pe care le stiam mai apropriate de varsta mea, am incercat pe toate caile sa aflu mai in detaliu ce urma sa se intample si cum o sa ma simt ulterior. Dat fiind faptul ca nici nu mai fusesem vreodata internata in spital, nici macar pentru banala apendicita, eram zic eu un pic cam speriata.

Doctora care m-a avut in evidenta prima data, Dr AnaMaria Chiscop lucra pe atunci la Medicover. Ulterior s-a mutat la Sanador si Regina Maria. Dansa a fost foarte rabdatoare si mi-a explicat pe parcursul sarcinii cam de modificari au loc in evolutia copilului, in corpul meu, iar spre ultimele luni de sarcina imi detaliase deja fiecare pas din ce avea sa urmeze in ziua stabilita pentru operatie.

De asemenea, protocolul spitalului Medicover implica si o vizita la medicul anestezist cu circa 3 saptamani inainte de termen, odata pentru ca acesta sa discute in detaliu cu viitoarea mamica despre sarcina sa, despre posibilele probleme medicale ale mamei, cat si ale fatului, dar si ca sa imi explice cum va trebui sa stau pe masa de operatie, cum o sa fie facuta anestezia partiala, cum ma voi simti in acele momente si ce va urma dupa ce operatia in sine se va termina.

Acela a fost un moment important. A fost un moment in care nu a mai existat nici un secret intre medic si pacient, iar eu va recomand calduros sa faceti o astfel de intalnire indiferent de cel de nastere veti opta sa alegeti, pentru ca medicii care vor asista la nastere trebuie sa va cunoasca tot traseul medical de pana la acel moment, astfel incat sa poata lua cea mai buna decizie medicala.

In ziua cea mare, am ajuns pe la 8 dimineata la spital, si dupa ce am facut formalitatile de internare si mi-a fost montat cateterul am fost pregatita pentru interventie. De obicei, pacienta este transportata (cel putin in cazul Medicover) cu ajutorul unui scaun cu rotile pana in antecamera salii de operatie, unde este schimbata intr-un halat de unica folosinta. Apoi, asistentele te pregatesc si te indruma asupra a ceea ce ti se va intampla.

Cel mai dureros lucru de pe masa de operatie a fost intepatura de la anestezie. Atat! Si asta cred ca am simtit-o eu mai intens pentru ca imi este frica de ace. In maxim 2 minute au inceput sa imi amorteasca picioarele, iar asistentele m-au asezat pe masa.

Trecuse de 9.30 dimineata, iar eu deja nascusem. Operatia in sine dureaza circa o ora, si asta pentru ca cel mai mult o reprezinta ulterior cusutul. Nasterea sau scoaterea copilului, cum vreti voi sa ii spuneti, reprezinta maxim 10 minute din toata operatia,

Ulterior, am fost dusa in rezerva, schimbata, toaletata, si a inceput procesul de introducere prin cateter a substantelor menite sa imi asigure cat de cat un grad de suportabilitate al durerii ce va sa vina. Pana cand nu a trecut efectul anesteziei din sala de operatie nu mi-am simtit deloc picioarele, dar nici nu prea am resimtit vreo durere. Ma durea putin capul, eram obosita, un pic ametita…dar cam atat.

In fine, anestezia a trecut si durerea a inceput sa apara. O durere continua, foarte mare, de nu stiai daca sa urlii sau sa scrasnesti din dinti. Chemam asistenta din 3 in 3 ore ca sa imi faca urmatoarea doza, uitandu-ma pe ceas. De fapt, as fi avut nevoie putin mai devreme de calmante, insa nu aveam voie decat la anumite ore si doar anumite doze stabilite de medicul anestezist. Prima noapte trebuie sa recunosc sincer: a fost un cosmar!!!

A doua zi, inca de la primele ore ale diminetii, asistentele m-au luat in primire. Dar spun asta ca si idee buna, pentru nu imi doreau decat bine. Eu nu vroiam decat sa stau in pat si sa plang de durere, iar ele nu vroiau decat sa ma ridice mai repede si sa facem cativa pasi impreuna. Am inteles ulterior ca avusesera dreptate.

Primii pasi, cat si ridicarea din pat in sine, au fost ingrozitori. O arsura si o durere continua imi strapungeau taietura. Scrasneam din dinti si injuram, gandindu-ma *Doamne cine m-a pus!*.

Ulterior, vrand – nevrand, asistentele m-au tot scos la plimbare prin salon, apoi pe coridor si am fost cumva fortata sa ma misc putin si foarte des. Miscarea imi prindea bine. Avusesera dreptate.

A doua noapte a trecut un pic mai usor decat prima. Aveam in continuare dureri, insa erau din ce in ce mai suportabile. Se schimbare tipul de analgezic pe care mi-l injectau, nu mai avea acelasi efect ca in prima zi, dar tot mai estompa cat de cat ceea ce simteam. Si nu auzeam decat aceste cuvinte: *O sa vezi ca miscarea iti va prinde bine; cu cat de misti mai mult cu atat o sa te doara mai putin; maine o sa te simti si mai bine decat acum; vei pleca pe picioarele tale acasa*. Ultima mi se parea la acel moment maxima. Cum sa plec pe picioarele mele, daca eu deabea ma ridicam si faceam 20-30 de pasi tinuta de mana si aplecata, cocosata in fata?

A treia zi de stat in spital a fost buna. Durerile erau destul de mici si puteam sa merg la baie si singura. Nu ca nu aveam ajutor constant. Trebuia doar sa apas pe un buton si imediat era cineva langa mine sa ma ajute. Insa doream sa imi dovedesc cumva mie ca sunt puternica. Ajunsesem sa fac dus. Chemam pe cineva doar ca sa ma ajute sa ma tamponez pe spate.

A patra zi reprezenta ziua in care trebuie sa ne externam din spital. Din nou, va repet, ca asa era protocolul aici. Se sta 3 nopti in spital, chiar daca este totul in regula. Si cumva nici nu imi doream mai putin. A fost fain sa aiba cineva grija de mine si sa ma ajute cand a fost mai greu. In ultima zi puteam, cu dificultate, dar puteam sa ma imbrac singura. Dureri existau dar erau suportabile. Am ajuns la masina pe propriile mele picioare, mergand recunosc mai incet.

Iar acasa am reusit sa ma odihnesc inca vreo 2-3 zile ca sa imi intru cumva in starea mea normala. Cam la o saptamana – zece zile dupa nastere eu deja faceam treaba prin casa. Nu va inchipuiti ca ma stresam foarte tare sau faceam un efort deosebit, insa puteam de exemplu sa pun perdelele la geam, sau sa dau usor cu carpa sa sterg praful. Asta va spun ca sa intelegeti ca recuperarea a fost extrem de usoara, si o nastere prin cezariana nu inseamna o tragedie. Nu trebuie sa stai la pat enorm de mult timp dupa aceaa, ci doar o perioada scurta pentru refacere, urmand ulterior sa nu faci efort mare pentru a-i da timp operatiei sa se inchida.

La prima operatie am avut in schimb o problema, si anume ca nu s-a inchis total. Ramasese o bucatica de aproximativ 1-2 cm care supura si pentru asta m-am tot dus odata la doua zile la medic ca sa curete si sa verifice rana. Ulterior totul a decurs ok. Rana s-a inchis, uterul s-a retras, iar eu m-am simtit refacuta complet cam la 3-4 luni distanta. Singurul lucru care a durat mai mult sa dispara era o usturime, transformata ulterior in mancarime, fix asupra taieturii, pentru care a trebuit sa treaca cateva luni bune pana cand nu m-a mai jenat. Dar nu a fost ceva semnificativ, ci doar deranjant de exemplu cand era mai frig afara.

La a doua cezariana, nu pot sa nu recunosc ca m-au luat din nou emotiile, insa de data aceasta fix in ziua in care am ajuns la spital, in camera de langa sala de operatii. Cu plans si ras, (noroc cu dnul doctor Catalin Haiduc care ma avea in grija ) am reusit sa trec cu bine peste primele 15 minute. De fapt acum imi era frica doar de anestezie, si ma tot rugam sa se termine mai repede totul ca cineva sa imi spuna *este bine*. Restul nu mai conta, stiam ce va urma si eram deja pregatita.

Diferenta fata de prima a constat in doua aspecte: in primul rand, medicul anestezist de data aceasta a fost altul si nu a mai dorit sa ma *supuna* acelorlasi dureri ca si prima data, asa ca mi-a cerut acordul ca perioada de administrare medicamente mai puternice dupa operatie sa nu fie doar de 24 de ore, ci de 28 de ore. Si a contat! A contat chiar foarte mult, pentru ca imediat ce imi primeam doza respectiva in maxim 10 min eram ok, reusind de data aceasta sa ma concentrez mult mai mult pe copil si pe alaptat, decat sa strang din dinti si sa suport orele in care nu simteam decat durere.

Daca veti avea parte de un astfel de medic, acordati-i incredere pentru de obicei stiu ce fac si au suficienta experienta pentru a ajuta mamelor, nu pentru a le traumatiza. Trebuie doar sa stiti ca nu o sa va simtiti o perioada mai lunga picioarele. Sau daca le veti simti, nu veti putea sa aveti control absolut asupra lor. Trebuie ca anestezia epidurala sa nu isi mai faca deloc efectul ca sa va puteti reveni la normal.

In al doilea rand, trebuie sa va spun ca la a doua sarcina mi-am revenit fizic un pic mai greu. Nu a mai durat 7-10 zile ca si prima data, ci vreo luna, poate chiar mai mult de atat. Uterul se relaxeaza mai greu si se contracta mai incet. Poate la mine a fost si varsta, nu stiu. Am putut face cam acelasi lucruri ca si de obicei, insa durerile au persistat mai mult timp, m-am ridicat din pat mai greu mai mult timp. Operatia de data aceasta s-a inchis imediat. Nu am avut nevoie de nici un fel de ingrijire post operatie. Aici in schimb, am avut o alta problema. In ulter a ramas o cantitate mica de sange care nu fusese eliminata la timp si pentru care a trebuit sa iau cateva zile niste pastile speciale. Totul a fost ok, insa am tinut sa va spun ca si idee ca mereu poate interveni ceva. Nu tine doar de medic, de cum s-a efectuat operatia, ci si de organismul uman si de cum reactioneaza acesta la ceea ce i se intamplat.

Va doresc sa luati cele mai bune decizii si sa aduceti pe lume bebelusi sanatosi!

Nota: Poza din articol este realizata de Cristian Paraschiv pentru familia noastra si face parte din arhiva personala.